Uitat de soarta

De cand era  mic copil, Frederick, era un baietel mai aparte, nu ii placea sa se joace, nu ii placea sa dialogheze. Ii placea sa vorbeasca mult, nu aceea era problema, doar ca ii placea sa vorbeasca cu el insusi, in mintea sa se afla o sala enorma plina de monologuri interioare.., la scoala, desi ii placeau jocurile si provocarile, prefera mai mult sa ii observe pe cei din jur, sa ii studieze, sa le cunoasca caracterul, chiar daca inca nu stia ce e acela caracter, nu avea importanta, el simtea sa sunt lucruri care ne definesc ca tipuri de oameni. Vroia sa afle de ce, ceilalti nu gandeau asa, se mira  de ce tot timpul in pauze, colegi sai se grabeau sa iasa afara, era stupefiat de rectile lor, nu intelegea de ce se imping, de ce inchideau usa in nas celuilalt, doar aveau suficient timp, de aceia el a preferat sa iasa ultimul, nu se grabea, nu avea de ce, in schimb colegi sai erau o furtuna umana , pe langa, se injurau, faceau glume proaste unul cu celalalt, se bateau, isi alegeau instinctiv chiar un mic lider, mai degraba tiran, isi spunea Frederick deseori, il alegeau pe cel mai bogat si mai cu nasul indreptat spre cer,treptat  in inima lui Frederick a inceput sa creasca o mica ura, care cu timpul devenea tot mai mare.
Cu trecerea aniilor,ura sa crestea, era lacomie, oare, se intreba deseori, alteori credea ca e egocentrism, ba frica, fel de fel de emotii ii treceau prin minte, si incerca sa vada care e mai adecvata starii sale.In perioda claselor 7-12, a vazut cum caracterele colegilor se dezvoltau si se ramificau, din cateva tipuri comune, deveneau tot mai diferite, a observat un nou fel de oameni: TP(tocilara pitipoanca), MACGM(micul avocat cu gura mare), FFC(fotbalistul fara creier) si cel mai detestat de el VSFP(vreau sa fiu popular), erau acei copii inteligenti, de treaba, care dorind sa fie prieteni cu populari scolii, se foloseau de orice mijloace pentru a fi aproape de fundul acestora, se lasau de invatatura, se apucau de baut, injurau, isi tradau prieteni, isi jigneau familia, reprosandule ca din cauza lor sunt ei saraci, in cele din urma ajungand sa isi urasca parintii.....Frederick era din ce in ce mai plin de starii negative, deoarece acasa la fel ca la scoala, traia un iad, inca de mic copil, indiferenta, violenta domestica, critica, bataia, batjocura, erau singurele felicitari pe care le primea zilnic...trist, mohorat, plictisit, melancolic, lipsit de puterii, nu mai avea vlaga, fara prieteni, fara dragoste, fara o famile dorinta,........ Frederick, ajuns la varsta de 18 ani, decide sa isi ia capat zilelor, la ora doiseprezece fara un sfert, noaptea, Frederick se pune sa scrie o poezie de adio,lipsita de rima si creativitate, doar pura si rece, sincera si goala, era un mesaj pentru lume, vroia ca macar ia sa vada adevaratul motiv, dupa ce terminase de scris, isi  aseaza subtil stilou cu varful spre partea dreapta a foi, lasand usor sa picure cu cerneala pe foaie, ca si cum  cerneala ar fi semnatura sa, inspira adanc, pune mana pe sticluta cu otrava si o da peste cap.....

Poezia lui Frederick..........

M-am nascut ca sa traiesc,
Clipe de ignoranta si durere.
Durerea cosmarurilor vii,
Vii de indiferenta si moarte de cultura.

Vad cum traditia si cultura de radiera,
Incet sunt sterse,
Lasand doar rugina si prostia.
Caci mult e mai dorita prostia in fata tanarului,
E mai usoara si mai goala,
Doar de rugina  si praf umpluta.....

-Nu mai vrem cultura!-
-Nu mai vrem atitudine!-
-Nu mai vrem respect!-
-Nu mai vrem onoare!-

Vrem vile si castele,
Faima si putere, pline de intunericul...
Intunericul ne tine minte in bezna,
In bezna ignoratei fratesti,
De la neamuri si vecini,
Ignorata  raspandita sa facut, sa inmultit, copii avand...
Pe Mandrie , Minciuna, Tradare si Lene..
Ca sa de-a neamului si veciunului, un caracter mai ales...

Am ales sa fim lingai si huligani,
Lingai de huligani,
Si prosti cu banii,
Banii din munca proprie,
A parintilor munca,
Munca necurata si improprie...

Munca corupta.....
Ia amploarea munca silitorului,
Distruge munca organizatorului,
Si din ale lor oameni, lingai isi face!

Am ales sa mor, in clipe grele....
Pline de durere si neintalegere,
Binecuvantate de ignoranta batranului neam si a vecinului grai,
Graiul banului si a necinstiri, a crimei....
A crimei iubiri vesinice traite, acum dezamagita in clipe neimplinite....