Clepsidra

Asemeni unei clepsidre, te joci cu nisipul, nisip care il aseaman cu viata,...A cui viata?A mea?A ta?A tuturor ce te înconjoară....
Nu suporti durerea vietii, preferi sa o întorci pe cealaltă parte,...cat ma doare faptul că, în trecut te judecam pentru asta, credeam că aşa încerci să eviţii problemele, dar.... ca de obicei, m-am înşelat,....deoarece tu vroiai sa vezi aceea jumatate plină. şi trebuia sa goleşti tot nisipul in altă jumătate,  ca să laşi accea jumatate goala, goală dar înacelaşi timp, atât de plină...
Acum îţi înţeleg înţelepciunea, pe care orgoliul meu zodiacal, să spun aşa, mi-a orbit vederea atâta timp, nu vedeam lumina, nu vedeam că aceea lumină eşti tu şi doar tu...
Cât mă enervam, atunci când încercai să te joci şi cu nisipul, confundam joaca cu ajutorarea, credeam deseori că nu mă înţelegi, credeam că nu ştii de ce am nevoie, credeam, credeam, prea mult...mult şi prost.


Cât aş vrea să fiu şi eu ca tine,
O clepsidră inteligentă şi frumoasă
Cu a ta strălucire, ce-mi umple inima
Inima mea rece, îngheţată de prea multă durere...


Mângâierea ta, îmi  dă căldură
Căldura de care inima mea avea atâta nevoie.
Vocea ta îmi călăuzeşte gândul,
Păcat că nu am învăţat întotdeauna să o ascult...


Mi-e ruşine, ruşine de atâta răceală
Răceala mea plină de foc, ironic,nu?
Câte am de învăţat şi căte am de realizat
Dar nimic nu e mai imprtant,
Decat să îţi simt iubirea, iubirea prea mult aşteptată.


.............................................................................................




Compun poezii....total nelalocul meu, dar de unde ştiu eu asta? Ştiu cu adevărat cine sunt?....Nu, nu ştiu, nu ştiu cine sunt sau ce voi fi....
De aceea am nevoie să-ţi fiu nisipul tău, ca să mă întorci de atâtea ori cât să văd jumătatea plină.
                         Pentru mica mea clepsidră,
                                                 Nichol:-*