3 Pioni

Cum vedeti viata?O vedeti asemeni unui fir subtire de par, care se poate rupe  cu usurinta?Sau precum o tortza aruncata in ocean, oare viata poate fi vazuta la fel pentru toata lumea? Nu, nu se poate, cel putin, din cate stiu pana acum, indiferent de numarul ideilor comune pe care le putem avea impreuna cu anumite persoane, cand discutam despre viata, gasim in permanenta deosebiri, chiar daca au un final comun:moartea.
Moartea,...o poate cineva intelege in intregime?Putem sti ce va urma?Traim intr-o lume in care nimic nu e adevarat pana cand nu ai un argument si o dovada stiintifica, poate e cam dur spus,...sunt sigur ca unele lucruri nu pot fi dovedite stiintific,dar ele exista., voi scrie o poveste despre viata si moarte, sa vedem daca se regaseste ceva prin ea.
Ca sa nu o lungesc atata, o sa incep cu semnificatia titlului...
3 Pioni, ce inseamna...ei bine,eu vad viata precum o tabla de sah...imprevizibila,primejdioasa,plina de siretlicuri, intotdeauna avem un nebun care ne pandeste din celalalt colt si asteapta sa facem un pas gresit, sau o tura care e asezata in spatele nostru, si ne ataca prin surprindere, pe la spate, ori un cal care sare peste ceilalti, care nu asteapta la coada, care vrea direct premiul cel mare, atatzia si atatea, vreau totusi, sa inchin paharul in fata celor mai importante piese, pioni, care sunt slabi, dar puternici, ambitiosi, vor sa supravietuiasca si sa ajunga la o ierharhie, vor un post bun, vor sa devina mai puternici, dar uneori devin si ei isusi altceva, o data cu aceasta ascensiune, ei devin ture,nebuni,cai...si se comporta ca atare.
Dar prefer sa incalc regulile si sa am un spirit mai inovator si mai optimistit.Asa ca voi incepe cu o povestioara poate draguta poate mai putin draguta.

Au fost odata ca niciodata 3 pioni, frumosi si puternici, care se iubeam ca frati, pe cel dintai il chema Gabriel, era cel mai puternic dintre ei, tot timpul era in fata, sarea in fata pericolului, nu ii pasa de ierarhia adeversarului, ii sfarama pana si ultimul os, al doilea, cel care statea in  mijloc era cel mai mic, era aparat in permanenta de prieteni sai mai marii, cel putin asa parea, caci Christopher, ii pazea mai tot timpul spatele lui Gabriel, care era prea mandru sa recunoasca asta, dar Christopher nu era deranjat de usoara nesimtire a acestuia, il iubea la fel de mult si cu caracterul sau usor badaran si fara el, ceea ce e drept, Gabriel era cam insuportabil si impulsiv, vesnic arunca cu laudele la adresa sa, isi apara in permanenta titlul de campion, era mandru, puternic, egoist, egocentric si foarte suparacios, nu suporta nici cea mai mica jignire, era un pion puternic, dar ii lipsea intelepciunea, iubire avea multa, isi iubea prieteni, dar tot mai mult se iubea pe el, mandria sa nu avea margini, amandoi prieteni sai observau acest lucru la el, dar preferau sa ii ignore iesirile, caci stiau ca nu aveau cu cine, era al dracului de incapatanat si mandru, se considera perfect,  iubea pefectiunea, dar nu avea logica, nu avea ratiune, era emotie pura, nu gandea, sarea tot timpul cu capul inainte, lucru ce il deranja foarte tare pe Victor, care ura comportamentul lui Gabriel, Victor era usor fricos, de aceia prefera sa sta tot timpul in spate, se folosea intr-un oarecare fel de prostia lui Gabriel, stia ca acesta omora cu sange rece tot ce ii venea in cale, si la el daca mai ajungeau vreo doi, trei, ii era sila de reactile lui Gabriel, el prefera sa gandeasca inainte de lupta, era stategicul, el creea hartile si el detine planurile, nu ii placea sa fie mandru, iubea viata si filozofia, se supara greu, foarte greu, si ii placea foarte mult sa il infurie pe Gabriel, caci ii se facea drag de usoara prostia a prietenului sau, intotdeauna cand exista o neintelegere intre ei doi, Victor castiga, ii placea la nebunie sa dezabata, sa caute argumente si contraargumente, subjuga intotdeauna ilogicul, cauata doar raspunsurile adecvate si logice, era atat de logic si de rational incat ziceai ca e mort, singurul lucru ce putea dovedi ca are ceva viata in el, era gura sa mare, vesnic vorbea,vorbea si iar vorbea,acest lucru ii placea foarte mult la Christopher si lui Gabriel, pentru ca, desi vorbea ca o moara stricata, Victor, vorbea in permanenta lucruri interesante si captivante, unele dintre ele chiar iti taiau raspiratie, era un povestitor inascut, citea la nebunie, piesele de a lui Shakespear, iubea sa citesca, citea si doar citea,....Christopher de alta parte, nu avea nici cea mai mica asemanare cu prieteni sai, atat ca ii iubea foarte mult, el vesnic tacea, tacea, pe atat de mult, pe cat ii placea lui Victor sa vorbeasca, el considera ca nu are rost sa isi oboseasca graiul, prefera sa mediteze si sa se roage, ura razboiul, dar ordinele regelui trebuiau respectat, astfel era ucis, Christopher nu dadea doi bani pe moarte, nu ii era frica de ea, dar isi iubea mult prieteni, si nu le-ar fi facut niciodata asta, stia ca o sa ii afecteze mult moarte sa, iar fara el nu ar mai fi existat o balanta intre Gabriel si Victor, caci unul era foc si unul apa, erau atat de diferiti, razboiul era singurul lor lucru in comun, inafar de acesta si faptul ca erau aceiasi rasa, nu era nimic.
Cu timpul cei trei au crescut mult in grad, au ajuns sa fie generali, dar odata cu gradele lor, a crescut si au evoluat si mai mult caracterele lor, intre tineri pioni, cei trei au primit unele porecle, Gabriel era considerat, cel mai experimentat si cel mai agresiv  general care a existat vreodata,Christopher era generalul budist, a ajuns atat de calm si de relaxat, incat adversarii nu cutezau sa il ucida, se predau pe loc,lucru ce il deranja pe Gabriel, caci el nu vroia prizonieri, doar morti,Victor in schimb, a ajuns cel mai bun strateg si cel mai intelept general care a existat, se auzeau vorbe ca regele, ar dori ca Victor sa ii ia locul, regele ii iubea mult pe cei trei generali, dar pe Victor il adora, spunea deseori, Victor va fi regele perfect, pe cand Gabriel este razboinicul perfect, Gabriel turba la aceste vorbe, caci el dorea atat de mult sa fie rege incat l-ar omora pe rege ca sa ii ia locul.
Anii treceau si regele tot mai batran era, Victor tot mai intelept, Gabriel tot mai puternic, Cristopher tot mai plin de iubire, erau inca prieteni, surpinzator,nu?Dar asa a fost sa fie, pentru ca avea sa ia nasterea cel mai mare razboi, si cel mai surprinzator,....
Intr-o zi de iarna, regele murise, iar conform testamentului, Victor era succesorul imparatiei, satul de atata razboi, isi cheama totate legiunile si cele ale lui Gabriel care erau mai numeroase decat ale sale, si impreuna cu legiunile lui Christopher, sa discute despre aceasta tema.Victor le-a spus ca razboiul este inutil, prea mult sange nevionovat a fost varsat, sa saturat sa mai fie un criminal, sustinut de legiunile sale si ale lui Cristopher, dar improscat in critici de cele ale lui Gabriel, se iveste o cearta, Gabriel care dorea sa cucereasca intreaga lume, nu concepea ideea de pace, asa ca, infuriat fiind, isi scoate pumnalul si il arunca spre Victor, stia ca are armata de 3 ori mai mare decat a sa, datorita famei sale ca razboinic, iar daca se va ivi o lupta intre legiuni el va invinge,dar.....Cristopher a vazut ce vrea sa faca Gabriel, si sa bagat in fata lui Victor, pumnalul strapunzandui inima, ucigandul pe loc, in acel moment nici Gabriel nici Victor nu au mai avut reactii nici grai, Gabriel inconjurat de ura si de resentimente si-a retras legiunile si sau retras in celalalt capat al tarii, iar Victor, a ramas sa se ocupe de inmormantarea lui Cristopher,...plin de razbunare, Victor si-a pierdut din calm, si a decis, ca pentru tot restul vieti sale sa poate o lupta contra lui Gabriel,dorin sa il invinga, sa il doboare, in amintirea lui Christopher, Victor si-a imbracat toate legiunile in alb, ca simbol al puritati,iar Gabriel, care sa intitulat rege, jurase sa il omoare pe Victor, pentru ca tinuse atat de mult la Cristopher, si a considerat ca moartea sa i se datoreaza lui Victor, in amintirea sa Gabriel se va imbraca doar in negru, tot timpul in doliu, si a odonat ca si legiunile sale sa fie imbracate la fel,..si asa au trecut anii, si razboiele intre piesele albe si cele negre au continuat.
Iar atunci cand Gabriel si Victor se intalneau fata in fata, lasau intotdeauna un spatiu intre ei, in asa fel incat sa mai incapa o persoana, pentru ca in amintirea lor, Cristopher era mijlocul......